Soros Foundation Moldova (FSM)

Good Governance

The mission of the department is to enhance transparency, accountability, efficiency and effectiveness of government in accordance with the European agenda.

Justice and Human Rights

The Justice and Human Rights Department’s vision of rule of law is built on the solid grounds of a fair, accessible and predictable justice delivery system, which effectively safeguards fundamental human rights.

The Department develops and implements activities in several areas, crucial for the fulfilment of its vision: Human Rights, Access to Justice, and Criminal Justice.

Public Health

Our mission is to support and contribute to the development and promotion of health policies and practices based on evidence, which promotes human rights, social inclusion, and justice.

Media Program

Media Department's mission: to contribute to the development of an open, participatory, pluralistic and value-based society in Republic of Moldova by organizing, supporting and financing activities aimed at encouraging the development of an independent media sector and improving access to information.

Other initiatives

Education Support Project

Persoanele infectate cu HIV se confruntă cu sărăcia, stigmatizarea şi acces limitat la servicii de calitate

Infecţia HIV devine tot mai răspândită în mediul populaţiei generale, calea sexuală de infectare fiind cea mai frecventă. Ponderea femeilor în numărul cazurilor noi de HIV a crescut de două ori în ultimii zece ani (de la 26.7% în 2001 până la 52.3% în 2011). Marea majoritate a persoanelor cu HIV trăieşte la limita sărăciei, iar mai bine de 30% din persoanele infectate spun că au fost discriminate în ultimul an de către reprezentanţii diferitor instituţii. Acestea sunt doar câteva dintre rezultatele studiului sociologic „Statutul socio-economic al persoanelor cu HIV”, lansat de Fundaţia Soros-Moldova/Programul Sănătate Publică.

Studiul „Statutul socio-economic al persoanelor cu HIV” arată o scădere a intensităţii răspândirii infecţiei HIV prin intermediul utilizării drogurilor injectabile şi o sporire a proporţiei persoanelor infectate pe cale heterosexuală. 54% din persoanele infectate pe cale sexuală au fost infectate în rezultatul contactelor sexuale neprotejate cu un partener ocazional sau cu mai mulţi parteneri şi 46% - în rezultatul contactelor sexuale neprotejate cu un partener permanent sau cu soţul/soţia. Ponderea bărbaţilor infectaţi cu HIV în rezultatul contactelor sexuale neprotejate cu un partener ocazional este mai mare decât cea a femeilor (bărbaţi – 75%, femei - 36%) şi viceversa: ponderea femeilor infectate cu HIV în rezultatul contactelor sexuale neprotejate cu un partener permanent sau cu soţul este mai mare decât cea a bărbaţilor (femei – 64%, bărbaţi – 25%).

Bărbat, 33 de ani: „Soţiei, ca să nu afle că am avut pe alta, i-am spus că mi-am injectat droguri, dar, în realitate, nu a fost aşa. Prin sex m-am infectat. Fata cu care am avut relaţii sexuale m-a sfătuit să mă duc să dau analizele, ea, probabil, ştia că are HIV”.

Migranţii şi familiile acestora sunt unul din grupurile cel mai mult expuse riscului la HIV/SIDA. Mai bine de 1/3 din persoanele cu HIV chestionate au menţionat că ele sau partenerii lor de viaţă au fost la muncă peste hotare mai mult de o lună de zile în ultimii cinci ani. Fiecare al doilea respondent care a aflat de mai puţin de un an că este infectat cu HIV a fost la muncă peste hotare cel puţin o lună în ultimii cinci ani. 2/3 din persoanele chestionate au precizat că s-au infectat în Moldova şi 1/3 – peste hotarele ţării. Fiecare a cincea persoană chestionată a declarat că s-a infectat cu HIV în Rusia sau Ucraina.

Află întâmplător despre infectarea cu HIV
Cercetarea relevă că doar 1% din cei intervievaţi au făcut testul la HIV din propria iniţiativă. Marea majoritate a respondenţilor însă au aflat că sunt infectaţi cu HIV pur întâmplător şi de cele mai multe ori au fost impuşi de anumite circumstanţe să facă analizele la HIV. Mai mult, se constată că în instituţiile medicale continuă practica testării fără a cere acordul în scris a persoanelor.

La limita sărăciei
Majoritatea persoanelor cu HIV trăieşte la limita sărăciei: veniturile nu le ajung nici pentru strictul necesar sau doar pentru strictul necesar. Doar o parte dintre aceste persoane spun că beneficiază din partea statutului sau a ONG-urilor de suport pentru tratarea maladiilor asociate, procurarea rechizitelor şcolare, suplimentelor alimentare sau vitaminelor.

Tratament asigurat
Toate persoanele cu HIV care necesită tratament antiretroviral (TARV) şi care doresc să-l primească, beneficiază de acesta în mod gratuit. 14% din persoanele care au nevoie de TARV nu beneficiază de tratament, iau tratamentul în mod neregulat sau chiar au întrerupt tratamentul. Motivul refuzului constă în frica respondenţilor de consecinţele tratamentului, de faptul ca statul nu va putea prelua plata tratamentului pe viitor şi ei nu vor fi în stare să plătească, de stigma din partea personalului medical, a prietenilor şi colegilor, cât şi de nivelul lor redus de responsabilitate pentru sănătatea proprie.

Dificultăţi în accesarea serviciilor medicale
În momentul solicitării serviciilor medicale generale, 40% dintre respondenţi au întâmpinat anumite dificultăţi din cauza diagnosticului HIV/SIDA, şi anume: atitudinea discriminatorie a medicilor şi neasigurarea confidenţialităţii statutului lor; calitatea redusă a serviciilor medicale; lipsa serviciilor medicale în raionul lor; surse financiare limitate pentru accesarea serviciilor medicale şi tratament. O barieră semnificativă în accesarea serviciilor medicale este şi faptul că mai bine de 40% din persoanele cu HIV nu deţin poliţa de asigurare în sănătate.

Femeie, 23 de ani, a născut în 2011 la Centrul Republican al Mamei şi Copilului: „La naşterea băiatului s-au purtat foarte rău., m-au numit „căţea”. ...Condiţiile… Era foarte frig şi nu mi-au dat nici cearşaf, şi nici plapumă, nimic. Eu am pus copilul în haina mea, pe care o aveam, iar sub el am pus o sticlă cu apă caldă. În alte saloane era cald, dar în al meu era frig. E un singur salon de acesta în spital”…

Probleme socio-emoţionale din cauza stigmatizării
Pe lângă necesitatea de a face faţă diagnosticului HIV, persoanele sunt nevoite să se confrunte şi cu atitudinile de stigmatizare din partea societăţii. Astfel, mai bine de 2/3 din respondenţi au specificat că sunt în depresie şi nu mai doresc să trăiască, că văd viitorul în culori sumbre şi că se simt izolaţi; 40% au spus că le este frică să spună membrilor familiei, colegilor, prietenilor despre statutul lor de HIV infectat şi tot atâţia au menţionat că au probleme de relaţii cu cei apropiaţi.

O bună parte dintre persoanele infectate cu HIV preferă să solicite servicii de asistenţă socială, psihologică şi juridică din partea ONG-urilor din domeniu. Implicarea redusă a statului în prestarea acestor servicii este explicată atât prin numărul redus de asemenea servicii la nivel de stat, cât şi prin faptul că persoanele cu HIV au mai mare încredere în ONG-uri, deoarece le vor asigura confidenţialitatea statutului şi le vor presta servicii calitative.

Totodată, studiul arată că fiecare a cincea persoană chestionată evită să meargă în anumite locuri publice (instituţii medicale, primărie, instituţii educaţionale, etc.) de frică să nu fie discriminată. Mai bine de 2/3 din cei care s-au simţit discriminaţi în ultimul an au menţionat ca au fost discriminaţi de către reprezentanţii instituţiilor medicale, 16% - de către colegii de muncă sau personalul de conducere de la locul de muncă, 10% - de către reprezentanţii poliţiei.

Accesul la educaţie
Focus grupurile realizate în cadrul studiului cu reprezentanţii instituţiilor educaţionale relevă faptul că persoanele cu HIV nu se confruntă cu obstacole pentru a accesa instituţiile educaţionale atâta timp cât statutul lor este confidenţial şi nimeni nu ştie că ei sunt infectaţi cu HIV. Imediat ce statutul de HIV pozitiv este făcut public, administraţia instituţiilor educaţionale va încerca să identifice diferite motive pentru a nu admite copiii infectaţi în şcoli şi grădiniţe.

Accesul la muncă
Studiul confirmă faptul că persoanele cu HIV au un acces limitat la muncă, în special din cauza nivelului înalt de discriminare a acestora la angajare, precum şi la locul de muncă. O bună parte dintre angajatori, în special cei din domeniile educaţie şi industrie alimentară continuă să ceară certificatul privind statutul de HIV la angajare în câmpul muncii.

Femeie, 40 ani, angajator: “Noi lucrăm în domeniul producerii zahărului… Angajaţii noştri, mai ales în timpul ambalării zahărului, iau cu mâna acest produs… Şi dacă cineva este infectat cu HIV, şi are o rană deschisă… şi se atinge cumva cu mâna de zahăr…Cel care va cumpăra zahăr riscă să se infecteze cu HIV”.

Metodologia cercetării şi raportul de analiză au fost elaborate de Ludmila Malcoci, doctor habilitat în sociologie. Cercetarea în teren a fost realizată de Centrul de Investigaţii Sociologice CBS AXA în perioada iulie-septembrie 2011, după cum urmează: chestionarea a fost aplicată pe un eşantion de 300 de persoane cu HIV în vârstă de peste 18 ani, interviul în profunzime a fost efectuat cu 20 de persoane cu HIV; au fost realizate cinci focus grupuri cu reprezentanţii din domeniile educaţiei; asistenţei sociale; medicinii; ONG-urilor active în domeniu şi cu angajatorii. Persoanele chestionate au fost atât din mediul urban, cât şi din cel rural, atât femei, cât şi bărbaţi. La 1 noiembrie 2011, erau înregistrate 7014 persoane cu HIV, inclusiv 2025 în raioanele din stânga Nistru.

Studiul a fost realizat în cadrul programului „Reducerea impactului infecţiei HIV în Republica Moldova”, finanţat de Fondul Global de Combatere SIDA, Tuberculozei şi Malariei, Runda 8, Recipientul Principal – Centrul pentru Politici şi Analize în Sănătate (Centrul PAS), Subrecipient Fundaţia Soros-Moldova.