Soros Foundation Moldova (FSM)

Buna Guvernare

Misiunea departamentului este de a spori transparenţa, responsabilitatea, eficienţa şi eficacitatea guvernului în conformitate cu agenda Europeană.
 

Justiție și Drepturile Omului

 

Viziunea departamentului: un sistem de justiție echitabil, accesibil și predictibil, care garantează respectarea și protecția efectivă a drepturilor fundamentale ale omului.

 

Sănătate publică

 
Misiunea departamentului: de a susţine şi contribui la elaborarea şi promovarea politicilor și practicilor de sănătate bazate pe dovezi, care promovează drepturile omului, incluziunea socială și justiția.

Mass-media

Misiunea departamentului: consolidarea societății deschise, participatorii și pluraliste, bazată pe valorile democratice, prin implementarea în activitatea instituțiilor mass-media din Republica Moldova a standardelor democratice de libertate și independență editorială, diversitate și pluralism, pentru susținerea democrației și consolidarea vectorului european de dezvoltare.

Alte inițiative

Proiecte implementate pe parcursul anului 2018

Apărarea Națională, ostatică a subfinanțării și ineficienței cheltuielilor bugetare

Centrul Expert-Grup a analizat într-un nou studiu cheltuielile destinate apărării naționale în perioada 2000 - 2014. Analiza a fost elaborată în cadrul proiectului Monitorizarea Transparenței Bugetare, implementat cu suportul financiar al Programului Bună Guvernare din cadrul Fundației Soros-Moldova.

Potrivit analizei, în ultimii ani, finanțarea apărării naționale nu a fost o prioritate pe agenda națională de dezvoltare. Începând cu anul 2009, sumele alocate pentru acest sector au scăzut brusc. Această tendință nu a suferit schimbări nici după anul 2014, când situația de securitate din regiune s-a înrăutățit subit. În consecință, către anul 2015, țara noastră s-a situat pe ultimul loc în regiunea Europei Centrale și de Est la capitolul ponderii cheltuielilor pentru apărare în PIB.

În condițiile constrângerilor bugetare existente, fondurile alocate pentru construcția apărării naționale nu se folosesc în cel mai optim mod. Astfel, pe parcursul ultimului deceniu nu au fost finalizate procesele de reformare a apărării naționale și nici documentele de programare strategică pentru acest sector, care să ghideze planificarea apărării naționale pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, lipsa documentelor strategice a determinat faptul că structura armatei naționale (AN) este perpetuată în timp, fără să fie ajustată noilor realități de securitate și constrângeri de finanțare. Lipsa de transparență din cadrul Ministerului Apărării nu permite analiza proceselor din domeniu, atât din punct de vedere financiar, cât și militar. Pentru a depăși această situație, este necesar de întreprins un set de măsuri, care să redreseze situația din domeniul apărării naționale:

  • Majorarea treptată a alocărilor pentru apărare până la media regională. În contextul în care 10% din teritoriul țării nu este controlat de autoritățile constituționale, iar situația de securitate din regiune s-a înrăutățit semnificativ, este imperativ de schimbat atitudinea față de apărarea națională și de a repune sectorul dat în prioritățile de dezvoltare a țării. Majorarea alocărilor trebuie realizate doar după ce se vor elabora documentele strategice de apărare.
  • Elaborarea documentelor strategice de apărare. Fără aprobarea Strategiei Militare Naționale, Doctrinei Militare și a Cărții Albe a apărării, alocările publice pentru sector nu au și nu vor avea un efect scontat. Altfel spus, resursele financiare nu vor fi cheltuite eficient. Efectul alocărilor va fi mic, deoarece finanțarea redusă se alocă pentru o structură a AN, care probabil nu poate face față provocărilor militare și de securitate moderne, atât din cauza dotării cu tehnică uzată, cât și nepotrivirii structurii AN naționale la nivelul de finanțare curent.
  • Revizuirea structurii apărării naționale conform realităților actuale de finanțare. În contextul constrângerilor bugetare existente, este necesară ajustarea structurii AN într-un mod care să permită reorganizarea componentelor ce au o contribuție minimă la apărarea națională, dar consumă surse financiare semnificative. Astfel, în cadrul noilor documente strategice, trebuie analizată oportunitatea menținerii în componența apărării naționale a forțelor aeriene și celor de apărare anti-aeriană. Odată ce se atestă uzura echipamentului militar, iar în același timp costul de menținere și reînnoire a echipamentului din forțele aeriene este cu mult mai mare, ar fi oportun de analizat, din punct de vedere cost-beneficiu, reducerea semnificativă a cheltuielilor pentru forțele aeriene și canalizarea resurselor către cele terestre.
  • Mărirea investițiilor capitale în apărarea națională. În prezent, armata națioală este dotată cu echipament uzat moral și fizic din perioada sovietică. Chiar și în anii când au fost înregistrate cele mai multe investiții capitale, acestea erau alocate pentru construcția caselor și clădirilor administrative, și nu pentru infrastructură și dotarea militară. Lipsa investițiilor și a modernizării capacităților de luptă, va determina faptul că armata națională nu-și va putea îndeplini atribuțiile în mod corespunzător. Altfel spus, banii publici vor fi cheltuiți pentru o armată-simbol al suveranității, dar care în realitate nu va putea apăra această suveranitate într-un scenariu de agravare a securității naționale.
  • Majorarea transparenței bugetare în sectorul apărării. Nivelul curent de transparență a instituțiilor cheie din sector nu permite monitorizarea și analiza utilizării eficiente a banilor publici în cadrul armatei naționale. Fără a mări radical transparența, nu doar prin publicarea la timp a bugetelor și rapoartelor de activitate, dar și prin o mai mare detaliere a acestor documente, efectul scontat din mărirea ipotetică a finanțării sau ajustarea structurală a apărării naționale va fi destul de redus. Doar prin implicarea actorilor terți față de executiv, se va putea de adus contribuții pozitive la formularea și argumentarea bugetelor pentru apărare, spre majorarea acestora și utilizarea cât mai eficientă a fondurilor publice.