Soros Foundation Moldova (FSM)

Buna Guvernare

Misiunea Departamentului este să sporească transparența, responsabilitatea, eficiența autorităților publice.
 
PRIORITĂȚILE DEPARTAMENTULUI

Justiție și Drepturile Omului

 

Viziunea departamentului: un sistem de justiție echitabil, accesibil și predictibil, care garantează respectarea și protecția efectivă a drepturilor fundamentale ale omului.

 

Sănătate publică

Misiunea departamentului este să promoveze buna guvernare în sectorul sănătății, să contribuie la sporirea accesului echitabil al populației la servicii de sănătate șI sociale care răspund nevoilor acestora, și să promoveze acțiuni responsabile pentru protecția mediului.

Mass-media

Misiunea departamentului: consolidarea societății deschise, participatorii și pluraliste, bazată pe valorile democratice, prin implementarea în activitatea instituțiilor mass-media din Republica Moldova a standardelor democratice de libertate și independență editorială, diversitate și pluralism, pentru susținerea democrației și consolidarea vectorului european de dezvoltare.

Alte inițiative

Proiecte implementate pe parcursul anului 2018

Comentariul lui George Soros la Forumul Economic Mondial din Davos 2022

Davos, Elveția, 24 mai 2022

De la ultima reuniune ținută la Davos cursul istoriei s-a schimbat dramatic.

Rusia a invadat Ucraina. Acest eveniment a zguduit Europa din temelii. Uniunea Europeană fusese înființată pentru a preveni astfel de evenimente. Chiar și atunci când luptele vor înceta — căci, mai devreme sau mai târziu, ele vor înceta — lucrurile niciodată nu vor mai reveni la situația de mai înainte.

Această invazie poate să fie începutul celui de-al Treilea Război Mondial, iar civilizația noastră poate să nu-i supraviețuiască. Acesta este subiectul despre care voi vorbi în seara asta.

Invazia Ucrainei nu s-a produs din senin. De ceva timp lumea este tot mai antrenată într-o luptă ce are loc între două sisteme de guvernare diametral opuse: cel al societății deschise și cel al societății închise. Voi defini diferența dintre ele în cuvinte cât mai simple.

Într-o societate deschisă rolul statului este de a proteja libertatea persoanei. Într-o societate închisă rolul persoanei este de a servi conducătorii statului.

În această luptă celelalte probleme care vizează întreaga omenire — combaterea pandemiilor și a schimbărilor climatice, evitarea războiului nuclear, păstrarea instituțiilor globale — au trecut pe planul doi. Iată de ce afirm că civilizația noastră poate să nu supraviețuiască.

Am început să mă ocup de filantropie politică, așa cum o numesc eu, în anii 1980. În vremea aceea o mare parte a lumii se afla sub guvernarea regimurilor comuniste, iar eu doream să ajut oamenii care erau revoltați de opresiune și luptau împotriva ei.

Pe măsură ce Uniunea Sovietică se dezintegra, eu înființam, într-o succesiune rapidă, o fundație după alta în țările care făceau parte din imperiul Sovietic de atunci. Aceste eforturi s-au dovedit a fi mai productive decât mă așteptam.

Erau vremuri palpitante. Ele au coincis și cu o perioadă a realizărilor financiare personale, care mi-au permis să majorez sumele anuale pe care le donam de la 3 milioane de dolari SUA în anul 1984 la peste 300 de milioane de dolari SUA trei ani mai târziu.

După atacurile din 11 septembrie 2001 roata vremii a început să se întoarcă în defavoarea societăților deschise. În prezent regimurile represive sunt în plină ascensiune, iar societățile deschise sunt sub asediu. Astăzi China și Rusia prezintă cea mai mare amenințare pentru societatea deschisă.

Am meditat mult și intens, încercând să înțeleg de ce lucrurile au luat o astfel de întorsătură. Parțial am găsit răspunsul în dezvoltarea rapidă a tehnologiei digitale, în special a inteligenței artificiale (IA).

În teorie, IA ar trebui să fie neutră din punct de vedere politic — ea poate fi utilizată atât în scopuri bune, cât și în scopuri rele. În practică, însă, ea are un efect asimetric. Inteligența Artificială este deosebit de eficientă la producerea instrumentelor de control, care ajută regimurile represive și pun în pericol societățile deschise. Pandemia de COVID-19 a contribuit și ea la legitimarea instrumentelor de control, care sunt foarte utile pentru combaterea răspândirii virusului.

Dezvoltarea rapidă a Inteligenței Artificiale a fost însoțită de răspândirea social media și a platformelor tehnologice, fiind strâns legată de ele. Aceste conglomerate au ajuns să domine economia globală. Ele sunt multinaționale, iar influența lor se extinde în toate colțurile lumii.

Aceste evoluții au produs consecințe de mare amploare. Ele au exacerbat conflictul dintre China și SUA. China și-a transformat platformele tehnologice în protectori ai intereselor naționale. Statele Unite au fost mai șovăitoare de teama efectului acestor conglomerate asupra libertății persoanei.

Aceste atitudini diferite au pus într-o lumină nouă conflictul dintre cele două sisteme opuse de guvernare pe care le reprezintă SUA și China.

China sub Xi Jinping, unde datele personale sunt colectate în scopuri de supraveghere și control al populației mai agresiv decât în orice altă țară în orice moment al istoriei, ar fi trebuit să beneficieze de pe urma acestor evoluții. În realitate, însă, lucrurile stau diferit, așa cum voi explica mai târziu.

Dar, pentru moment, să aruncăm o privire asupra ultimelor evenimente. La 4 februarie Vladimir Putin și Xi Jinping s-au întâlnit la Beijing, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă. Cu acea ocazie ei au ieșit cu un comunicat lung, în care au anunțat că cooperarea dintre ei „nu are limite”. Putin l-a informat pe Xi despre o „operație militară specială” în Ucraina, dar nu este clar dacă i-a și spus că își pusese în gând un atac pe scară largă asupra Ucrainei. În mod cert, experții militari ai SUA și ai Marii Britanii și-au informat omologii chinezi la ce să se aștepte. Xi a consimțit, dar l-a rugat pe Putin să aștepte până la finalizarea Jocurilor Olimpice de iarnă.

În ceea ce îl privește, Xi era hotărât să desfășoare Jocurile Olimpice, în pofida variantei Omicron, care tocmai începea să se răspândească în China. Organizatorii s-au făcut luntre și punte pentru a crea o bulă etanșă în jurul participanților la competiții și, în final, Jocurile Olimpice s-au încheiat fără incidente.

Dar varianta Omicron s-a răspândit în comunitate — mai întâi în Shanghai, cel mai mare oraș și nod comercial din China. În prezent ea se extinde în restul țării. Și totuși, Xi persistă cu politica lui „Zero Covid”. Din această cauză, locuitorii din Shanghai au avut de suportat mari greutăți, fiind plasați forțat în centre de carantină improvizate în loc de a fi lăsați să se izoleze la domiciliu. Aceste măsuri au adus situația din Shanghai la un pas de o revoltă fățișă.

Mulți sunt nedumeriți de această abordare aparent irațională, dar eu pot să vă explic motivul ei. Xi ascunde un secret rușinos. El așa și nu a spus chinezilor că aceștia fuseseră inoculați cu un vaccin creat pentru a combate varianta inițială a virusului din Wuhan, dar care oferă foarte puțină protecție împotriva noilor variante.

Xi nu-și poate permite să spună adevărul, deoarece se află într-un moment foarte delicat al carierei sale. Al doilea mandat pe care îl exercită expiră în toamna anului 2022 și, într-un mod care nu a mai avut un precedent, el dorește să fie numit și pentru al treilea mandat, făcându-se, în cele din urmă, conducător pe viață.
Cu mare grijă el a ticluit un proces prin care să-și poată realiza ambiția de o viață, iar toate celelalte trebuie să fie subordonate acestui scop.

Între timp, așa-zisa „operație militară specială” a lui Putin nu a mers conform planului. El se aștepta că trupele lui vor fi întâmpinate ca eliberatoare de către populația rusofonă din Ucraina. Soldații lui au adus cu ei uniforme de protocol pentru o paradă cu ocazia victoriei. Dar evenimentele au luat o altă întorsătură.

Ucraina a opus o rezistență surprinzător de puternică și a cauzat daune mari armatei de invadatori ruși. Armata a fost echipată prost și condusă incompetent, iar moralul soldaților a slăbit. Statele Unite și Uniunea Europeană s-au raliat în susținerea Ucrainei, furnizându-i armamente. Cu ajutorul lor Ucraina a reușit să învingă armata mult mai numeroasă a Rusiei în bătălia pentru Kiev.

Putin nu și-a putut permite să accepte înfrângerea și și-a schimbat planurile în consecință. El l-a pus în frunte pe generalul Vladimir Șamanov, care devenise cunoscut pentru cruzimea manifestată în timpul asediului orașului Groznîi, și i-a ordonat să obțină niște realizări către 9 mai, data la care urma să fie celebrată Ziua Victoriei.

Dar Putin avea foarte puține motive de a celebra. Șamanov și-a concentrat eforturile asupra portului Mariupol, al cărui populație număra 400 000 de locuitori. El a transformat acest oraș în ruine, așa cum procedase și în Groznîi, dar apărătorii ucraineni au continuat să reziste 82 de zile și asediul a costat viețile a mii de civili.

Mai mult, retragerea pripită din Kiev a scos la lumină atrocitățile odioase comise de armata lui Putin asupra populației civile din Bucea, o suburbie a Kievului. Aceste atrocități sunt bine documentate și au scandalizat toată lumea care a văzut imaginile lor la televizor. Dar acele imagini nu au ajuns și la oamenii din Rusia, care fuseră ținuți în ignoranță despre „operația militară specială” a lui Putin.

Acum invazia Ucrainei a intrat într-o etapă nouă, una mult mai grea pentru trupele ucrainene. Ele trebuie să lupte pe un teren deschis, unde este mai greu de ținut piept superiorității numerice a forțelor rusești.

Ucrainenii fac tot ce pot, contraatacând și penetrând teritoriul Rusiei. Aceste tactici au avut în plus avantajul că au clarificat pentru populația rusă ce se întâmplă cu adevărat.

Între timp, Statele Unite au făcut tot posibilul pentru a reduce discrepanța financiară dintre Rusia și Ucraina, aprobând în Congres alocarea a 40 de miliarde de dolari SUA sub formă de asistență militară și financiară pentru Ucraina. Nu pot să prezic care va fi rezultatul, dar Ucraina cu siguranță are șansă de a învinge.

Recent, liderii europeni au mers și mai departe. Ei și-au propus să folosească invazia Ucrainei pentru a promova o integrare europeană și mai strânsă, astfel încât ceea ce face acum Putin să nu se mai poată repeta niciodată.

Enrico Letta, care face parte din conducerea Partito Democratico (partid social-democrat, parte a alianței de guvernământ din Italia – n.r.), a propus un plan de federalizare parțială a Europei. Partea federală ar cuprinde principalele domenii de politici.

În cadrul nucleului federal niciun stat membru nu ar avea dreptul de veto. În cadrul mai larg, cel al confederației, statele membre ar putea să se alăture „coalițiilor celor dornici” sau, spus mai simplu, să-și păstreze dreptul de veto. Planul lui Letta a fost susținut de Mario Draghi (prim-ministrul Italiei – n.r.).

Lărgindu-și considerabil abordarea pro-europeană, Emmanuel Macron a pledat pentru extinderea geografică a Uniunii Europene și necesitatea pregătirii ei pentru această eventualitate. Nu doar Ucraina, dar și Moldova și Balcanii de Vest ar putea să se califice pentru aderarea la UE. Va fi necesar mult timp pentru a definitiva toate detaliile, dar se pare că Europa se îndreaptă în direcția corectă. Ea a reacționat la invazia Ucrainei cu mai multă promptitudine, coeziune și vigoare decât oricând în istoria ei.

După un început șovăitor, și președintele Comisiei Europene Ursula von der Leyen și-a formulat o poziție pro-europeană fermă.
Însă Europa încă rămâne excesiv de dependentă de combustibilii fosili din Rusia, în mare parte din cauza politicilor mercantile urmărite de fostul cancelar Angela Merkel. Ea încheiase cu Rusia acorduri speciale de furnizare a gazelor și făcuse ca China să devină cea mai mare piață de desfacere pentru Germania. Drept urmare, Germania a devenit cea mai dezvoltată economie din Europa, dar la un preț foarte mare, pe care acum trebuie să-l plătească. Economia Germaniei trebuie să fie reorientată, iar pentru aceasta va fi nevoie de mult timp.

Olaf Scholz a fost ales cancelar, deoarece promisese să continue politicile duse de Merkel. Însă evenimentele l-au forțat să abandoneze această promisiune. Nu i-a fost ușor, deoarece a fost nevoit să se rupă de tradițiile consacrate ale Partidului Social-Democrat.

Dar, când vine momentul de a păstra unitatea europeană, în final Scholz întotdeauna a luat decizii corecte. El a abandonat proiectul Nordstream 2, s-a obligat să aloce 100 de miliarde de euro pentru apărare și a furnizat armamente Ucrainei, punând capăt unui tabu de lungă durată. În acest mod democrațiile occidentale au răspuns invaziei rusești în Ucraina.

La ce rezultate au ajuns cei doi dictatori Vladimir Putin și Xi Jinping? Ei sunt legați într-o alianță care nu are limite. Totodată, ei au multe în comun. Ei guvernează prin intimidare și, în consecință, comit greșeli colosale. Putin se aștepta să fie aclamat în Ucraina drept eliberator; Xi Jinping menține o politică de toleranță zero la covid, care nu este sustenabilă.

Se pare că Putin a conștientizat că a făcut o greșeală teribilă atunci când a invadat Ucraina, iar acum își pregătește terenul pentru negocierea unui armistițiu. Dar un armistițiu cu el este imposibil, deoarece el nu este demn de încredere. Putin ar trebui să înceapă negocieri de pace, dar nu o va face niciodată, deoarece acest lucru ar fi echivalent cu demisia lui.

Situația este ambiguă. Unui expert militar care se opunea invaziei i s-a permis să apară la un post de televiziune rusesc pentru a informa publicul cât de gravă este situația. Mai târziu, el a jurat credință lui Putin. Curios este și faptul că Xi Jinping continuă să-l susțină pe Putin, dar deja nu fără limite.

Acest lucru începe să explice de ce Xi Jinping va eșua în mod inevitabil. Faptul că el a consimțit la lansarea atacului nereușit al lui Putin contra Ucrainei nu a fost în interesul suprem al Chinei. China ar fi trebuit să fie partenerul mai influent în alianța cu Rusia, dar lipsa de caracter manifestată de Xi Jinping i-a permis lui Putin să uzurpe această poziție. Însă cea mai mare greșeală a lui Xi a fost să înăsprească politica „Zero Covid”.

Lockdownurile au produs consecințe dezastruoase. Ele au aruncat economia Chinei într-o stare de cădere liberă. Ea s-a început în martie și va continua să capete amploare până când Xi nu va schimba cursul, ceea ce el niciodată nu va face, deoarece nu poate admite că a greșit. Suprapunându-se peste criza imobiliară, daunele vor ajunge să fie atât de mari încât vor afecta economia globală. Cu perturbarea lanțurilor de aprovizionare există o mare probabilitate că inflația globală va duce la o depresiune economică globală.

Și totuși, cu cât Putin devine mai slab, cu atât mai imprevizibile sunt acțiune lui. Statele membre ale UE simt această presiune. Ele înțeleg că Putin poate să nu aștepte până când ele își vor dezvolta surse alternative de energie, ci va închide robinetul la gaz cât această măsură încă mai poate provoca probleme mari.
Programul RePowerEu, anunțat săptămâna trecută, reflectă aceste temeri. În special este îngrijorat Olaf Scholz, din cauza acordurilor speciale pe care le încheiase cu Rusia predecesorul său Angela Merkel. Mario Draghi este mai îndrăzneț, deși dependența de gaz a Italiei este aproape la fel de mare ca și cea a Germaniei. Coeziunea Europei va fi pusă la o încercare grea, dar dacă ea va rămâne nezdruncinată, atât securitatea energetică a Europei, cât și rolul ei de lider în materie de climă pot să devină mai puternice.

Ce putem spune despre China? Xi Jinping are mulți inamici. Nimeni nu îndrăznește să-l atace direct, deoarece el a concentrat toate instrumentele de supraveghere și represiune în propriile mâini, dare este bine cunoscut faptul că în interiorul Partidului Comunist există disensiuni. Ele au devenit atât de pronunțate încât au început să se manifeste prin articole pe care le pot citi oamenii de rând.

Contrar așteptărilor generale, Xi Jinping ar putea să nu ajungă la mult râvnitul al treilea mandat din cauza greșelilor pe care le-a făcut. Dar chiar și dacă el reușește s-o facă, Biroul Politic ar putea să nu-i dea mână liberă să aleagă membrii următorului Birou Politic. Acest lucru va știrbi masiv autoritatea și influența lui și îi va reduce șansele de a deveni un conducător pe viață.

În timp ce războiul continuă, eforturile de combatere a schimbărilor climatice nu pot decât să rămână pe plan secund. În același timp, experții ne avertizează că noi deja am rămas mult în urmă la acest capitol, schimbarea climei fiind pe punctul de a deveni ireversibilă. Acest fapt ar putea să însemne sfârșitul civilizației noastre.

Personal găsesc această perspectivă deosebit de înspăimântătoare. Majoritatea dintre noi acceptă ideea că, în cele din urmă, vom muri, dar considerăm ca de la sine înțeles faptul că civilizația noastră va dăinui.

Prin urmare, trebuie să ne mobilizăm toate resursele pentru a pune capăt războiului în mod urgent. Cea mai bună și, probabil, singura modalitate de a ne păstra civilizația este de a-l învinge pe Putin cât mai curând posibil. Aceasta este ideea de bază.

Vă mulțumesc.