fbpx

Flashmob-ul lui Putin

Data publicării
marți, 4 aprilie 2023, ora 14:45

un articol de Ulrich Ladurner, în ziarul german Die Zeit, nr. 14 din 30 martie 2023


Chișinău/Bălăurești

Dacă vin rușii, Alexandru Ionel nu ar avea mult de mers până la graniță. Împreună cu cele două fetițe și cu soția sa, ar trebui să meargă pe un drum de țară cu hopuri, să coboare dealul, să ajungă la malul Prutului, apoi să traverseze râul. S-ar afla deja în România, pe teritoriul Uniunii Europene. Ar fi în siguranță. De cealaltă parte a graniței Ionel nici măcar nu ar fi considerat refugiat, pentru că deține pașaport românesc, la fel ca 40 la sută dintre cei 2,6 milioane de moldoveni.

Alexandru Ionel și-a imaginat fuga în nopțile nedormite de după atacul asupra Ucrainei, țării-vecine. Nu a fost o reacție exagerată din partea lui. Căci trupe rusești se află în Transnistria, o parte a Republicii Moldova care s-a separat în 1991, proclamându-și independența. O fâșie îngustă de pământ la est de râul Nistru – și un instrument în mâinile Kremlinului, pe care îl poate utiliza în orice moment. Încă din decembrie 2022 șeful Serviciului de Informații și Securitate din Moldova avertiza: „Întrebarea nu este dacă Federația Rusă va lansa o nouă ofensivă împotriva teritoriului Republicii Moldova, ci când!”.

Or, ofensiva rusă împotriva Republicii Moldova este în plină desfășurare, însă ea nu se desfășoară cu tancuri, tunuri și soldați, ci prin alte mijloace: propagandă, dezinformare, demonstrații, infiltrare. Rusia folosește toate instrumentele războiului hibrid pentru a destabiliza mica republică.

Și în cele din urmă totul ajunge și la Bălăurești. „Rușii nu vor trage nicio rachetă în sat”, spune zâmbind Alexandru Ionel. În Bălăurești nu există ținte care să merite un atac militar, nu există nicio cazarmă, nicio fabrică de armament și niciun depozit de armament. Țintele civile, pe care Rusia le-a vizat în repetate rânduri în Ucraina, sunt de asemenea destul de rare aici. Bălăurești este format din câteva case sărăcăcioase – gospodării muribunde, s-ar putea spune, deoarece populația satului se reduce rapid. Când Republica Moldova s-a desprins de Uniunea Sovietică, aflată în destrămare, în 1991, aici încă locuiau 4.500 de oameni, astăzi au rămas 2.000. Tinerii pleacă, majoritatea în țări străine, Italia, Spania, Portugalia, Franța fiind destinațiile preferate. Se estimează că 600.000 de cetățeni trăiesc în afara Republicii Moldova.  

Alexandru Ionel a petrecut doi ani în Statele Unite, apoi, împreună cu soția sa, pe care a cunoscut-o la Chicago, s-au întors în satul natal, el candidând la funcția de primar. A fost un pas neobișnuit pentru un moldovean de 37 de ani, deoarece primarii satelor de aici sunt adesea persoane în vârstă, cu puțină inițiativă și energie. În plus, Ionel este ecologist, care nu este tocmai unul dintre cele mai populare partide din Moldova.

Dar nu se lasă descurajat. În Chișinău, a strâns bani pentru a construi un parc, a reînnoit o parte din sistemul de canalizare, iar dacă va obține mai multe fonduri, vrea să asfalteze mai multe drumuri și să aducă în ordine locurile frumoase pe care le oferă satul său, cum ar fi biserica de lemn din secolul al XVIII-lea. El însuși le arată celorlalți că și în satul Bălăurești poți realiza ceva dacă faci un efort și ai idei. În depozitul unui fost colhoz sovietic, el administrează cu anumit succes o crescătorie de pești: crește somn african. A învățat singur meseria cu ajutorul unui canal de YouTube.

Totuși chiar și inofensivul sat Bălăurești trăiește la îndemâna puterii rusești și a intereselor sale imperialiste. În ultimele luni, în sat veneau autobuze care adunau oameni pentru a-i duce la Chișinău. În Bălăurești nu se urcă prea mulți oameni, dar autobuzele merg din sat în sat, adunând oameni săraci și bătrâni, care de 30 de ani încoace consumă propaganda rusă la televizor. Acolo li se spune că moldovenii ar duce-o mai bine dacă în capitală nu ar fi la putere un guvern pro-european. Autobuzele circulă pe drum până când adună o masă suficient de mare de oameni care să se poată prezenta, la Chișinău, drept „poporul”.

Acolo, oamenii adunați ies în stradă pentru a demonstra împotriva guvernului, care se presupune că este de vină pentru tot ceea ce îi îngrijorează pe oameni: prețurile galopante, șomajul persistent, sărăcia lucie. Ei se plimbă de-a lungul bulevardului central Ștefan cel Mare, înfășurați în scurte groase, cu fețe posomorâte. Scandează sloganuri care sunt înghițite de zgomotul răsunător al traficului. Răspund la întrebări cu o muțenie perplexă. Uneori formează grupuri care obstrucționează traficul, mergând înainte și înapoi pe trecerile de pietoni marcate cu zebre.

Acesta este flashmob-ul lui Vladimir Putin. „Scopul acestor manifestații este de a delegitima guvernul și de a-l pune sub presiune permanentă”, spune Petru Culeac, directorul Fundației Soros Moldova.

20 de euro pe zi este suma pe care o primesc „protestatarii”, după cum a demonstrat „Ziarul de Gardă”. Nu este puțin pentru o țară în care salariul mediu lunar este de aproximativ 250 de euro. Banii vin de la Ilan Șor, un oligarh și politician moldovean. În 2017, acesta a fost condamnat pentru deturnare de fonduri și corupție pentru că ar fi sustras până la un miliard de euro din sistemul bancar moldovenesc. Acest furt este numit în Moldova „crima secolului”.

În prezent, Ilan Șor trăiește în exil în Israel; se spune că are legături cu serviciul secret rus FSB. Partidul Șor este prezent în Parlamentul Moldovei, în opoziție, se prezintă drept pro-rus, se plasează în fruntea „protestatarilor”, acuzând guvernul de provocarea, prin politica sa pro-europeană, a unui război cu Rusia. Unii protestatari poartă la reverul lor porumbeii păcii, din hârtie, ceea ce este destul de paradoxal. Căci ministrul rus de externe Serghei Lavrov a amenințat recent Moldova că va avea aceeași soartă ca și Ucraina.

 Un document al administrației prezidențiale ruse, scurs unui grup internațional de jurnaliști, arată că Rusia intenționează să preia controlul asupra Moldovei până în 2030. Se așteaptă ca Partidul Șor să joace un rol important în acest sens. Săptămâna trecută, într-un discurs în Parlament, Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a reacționat indirect la acest document.

„Moldovenii au ales calea europeană”, a spus ea. „Depinde de noi toți cât de repede vom ajunge acolo”.

Și-a stabilit deja obiectivul: 2030. Este mai mult decât ambițios. Dar chiar dacă aderarea la UE poate fi încă departe, Bruxelles a înțeles că trebuie să întreprindă totul pentru a stabiliza mica republică și pentru a-i consolida reziliența. În acest scop, milioane de euro sunt îndreptate spre Chișinău. Aceste mijloace ar trebui să ajute la reducerea inflației, determinată în principal de explozia prețurilor la energie. Până la începutul invaziei rusești, Moldova era dependentă în proporție de 80% de livrările de gaz rusesc. Dependența a luat sfârșit, prețul este ridicat, dar țara nu s-a prăbușit, inclusiv datorită ajutorului european. Și, cel mai important: Moldova a primit o perspectivă europeană concretă. La 24 iunie 2022, ea a primit statutul de candidat pentru aderarea la UE, alături de Ucraina.

Rusia sau Europa? Nu este o întrebare nouă pentru Moldova. Multă vreme la acest subiect populația a fost divizată în jumătăți cam egale. Însă, odată cu războiul din Ucraina au venit sute de mii de refugiați, țărișoara găzduind în continuare circa 100.000 de persoane. Mulți dintre refugiați locuiesc în casele moldovenilor, iar ceea ce povestesc ei despre crimele invadatorilor ruși o fi contribuit la schimbarea majorității. Nimeni nu știe cu exactitate, totuși cei mai mulți observatori estimează că proporția moldovenilor pro-ruși s-a redus la aproximativ 40 de procente. Este încă un număr mare, dar insuficient pentru a recâștiga puterea pe această bază.

Totuși, pe de o parte, majoritățile sunt schimbătoare. Pe de altă parte, forțele pro-ruse din cadrul aparatului de stat sunt puternice și hotărâte.

„Acești oameni pot pierde totul”, spune Alina Radu, redactoră-șefă a „Ziarului de Gardă”. „Ei luptă pentru modelul de afaceri care ar putea să le fie luat acum. Ei nu vor obosi luptând pentru asta”.

Și partea cealaltă? Guvernul care a fost ales pentru a aduce țara în Europa și a lupta împotriva corupției larg răspândite? „Această parte este atacată, calomniată, amenințată și denunțată zi de zi și s-ar putea să obosească în timp. Iată îngrijorarea mea”, spune Radu. Cunoaște determinarea rece a adversarilor Moldovei democratice, le cunoaște cinismul. Tânără femeie fiind, a ieșit în stradă pentru a demonstra împotriva regimului sovietic. „În timp ce noi ceream dreptul de a vorbi în limba română, elitele din spate puneau mâna pe cele mai bune bucăți din imperiul care se prăbușea și își asigurau pozițiile. Eram foarte naivi atunci!”

Astăzi, oligarhii, încurajați de Rusia, sunt angajați într-o luptă nemiloasă de uzură cu guvernul pro-european. Sistemul judiciar este un câmp de luptă central. Numai cu o justiție funcțională poate fi combătută corupția.

Dar instanțele se ocupă cu „pescuitul sportiv”, spune cunoscuta prezentatoare TV Mariana Rață. „Prind un pește mare și îl aruncă înapoi în apă, prind un pește mare și …”

Acest lucru trebuie se schimbe. Parlamentul a adoptat în toamnă o lege potrivit căreia procurorii și judecătorii urmează să se supună unei auto-verificări. Aceștia ar urma să își dezvăluie sursele de venit din ultimii 15 ani. În acest fel, sistemul judiciar urmează să fie eliberat de toate elementele corupte. Acest lucru necesită forță, perseverență și mai ales timp, deoarece corupția a prins rădăcini adânci. Ea nu poate fi eradicată printr-o singură mișcare decisivă. În plus, guvernul se confruntă cu o rezistență deschisă. Recent, zeci de judecători au demisionat pentru că au refuzat să se supună procesului de vetting. Paralizarea sistemului justiției este obiectivul acestor „rebeli”, deoarece știu că timpul ar putea să le facă jocul.

Partidul de guvernământ, PAS, a fost ales pentru că s-a angajat să lupte împotriva corupției. Hoții care au jefuit statul timp de ani de zile trebuie să fie pedepsiți. Prețurile trebuie să scadă, economia trebuie să crească, viața trebuie să devină mai ușoară și cu mai puțin amenințări. Acestea au fost și sunt așteptările alegătorilor. Dar ele nu pot fi îndeplinite, dacă în general pot fi îndeplinite, decât încet și treptat. Câtă răbdare mai pot avea moldovenii, care suferă de pe urma consecințelor războiului? Este posibil ca ei să cedeze în fața ofertelor seducătoare ale Kremlinului? Să se lase intimidați de amenințările nedisimulate exprimate în același timp, întorcându-se iarăși spre Est?

În curând va exista un răspuns eșalonat la această întrebare. În Moldova vor avea loc alegeri locale în acest an, alegeri prezidențiale anul viitor și alegeri parlamentare în 2025. Calendarul eforturilor de reformă este strâns.

La Bălăurești, mama primarului Alexandru Ionel pune pe masă somn african crescut în apa din Moldova; carnea este roz și fragedă. În cameră se găsește o fotografie mare, înrămată, alb-negru, a soțului ei decedat de curând, tatăl lui Alexandru. A fost făcută în 1973 și îl arată pe acesta foarte tânăr, în uniformă sovietică. Soldatul sovietic, Alexandru Ionel a fost șofer în armata sovietică din RDG.  Fiul său, Alexandru Ionel, primarul pro-occidental, se va întoarce seara acasă la familia sa. Soția sa este ucraineancă. Mama ei rezistă încă în regiunea Ternopil și nu vrea în niciun caz să-și părăsească țara natală. Primarul își va saluta soția în limba pe care o vorbesc ambii: rusa.