Cum se finanțează Uniunea Europeană și cum procesul ar putea afecta Repubica Moldova?

Uniunea Europeană

Principalele surse de venituri pentru finanțarea necesităților UE sunt:

• resurse proprii, reprezentând peste 90% din venituri;
• excedent de venituri UE ⁠– ceea ce rămâne după efectuarea plăților din anul precedent;
• alte surse – în principal amenzi pentru companiile care încalcă legislația UE în domeniul concurenței, rambursări și impozite pe salarii.

La rândul său, resursele proprii se împart în 4 categorii:

1. resurse proprii tradiţionale (în principal – taxe vamale).

Statele membre sunt responsabile pentru colectarea taxelor vamale la frontierele lor externe. În perioada 2021-2027, autoritățile naționale rețin 25% din taxele vamale colectate.

2. contribuții bazate pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) din partea statelor membre;

O cotă uniformă de 0,3% (cu excepția Germaniei, Țărilor de Jos și Suediei, care aplică 0,15%) se aplică bazei de taxă pe valoarea adăugată a fiecărui stat membru, baza de TVA impozabilă fiind plafonată la 50% din venitul național brut pentru fiecare țară. Punctul de plecare pentru calculul bazei comune a TVA este TVA-ul total ridicat într-o țară. Aceasta este apoi ajustată utilizând o rată medie ponderată a cotelor de TVA aplicabile în acea țară, producând baza de impozitare intermediară. Se fac ajustări ulterioare în cazul în care există o derogare de la directiva TVA care permite scutirea anumitor bunuri.

3. contribuțiile din partea statelor membre bazate pe venitul național brut, care sunt ajustate pentru a echilibra veniturile și cheltuielile;

Deoarece bugetul UE nu poate ajunge în deficit, toate cheltuielile dintr-un anumit an trebuie acoperite prin venituri. Odată ce celelalte resurse proprii sunt deduse, statele membre contribuie la diferență în funcție de venitul lor național brut. Rata contribuției este ajustată în fiecare an pentru a ține cont de modificările survenite în proporția relativă a veniturilor naționale brute naționale. Unele țări primesc rambursări ⁠– sau reduceri ⁠– care servesc la reducerea diferenței dintre ceea ce plătesc la bugetul UE și ceea ce primesc din acesta. Acestea reprezintă peste 70% din veniturile UE.

4. contribuții naționale bazate pe cantitatea de deșeuri de ambalaje din plastic nereciclate generate de un stat membru.

Resursa proprie bazată pe deșeurile de ambalaje din plastic nereciclate este în vigoare de la 1 ianuarie 2021. Acesta include un mecanism pentru a evita un impact excesiv de regresiv asupra contribuțiilor naționale.

Începând cu iunie 2023, alte câteva impozite ”verzi” și nu doar fac parte din bugetul Uniunii Europene, după cum urmează:

• resurse generate de un mecanism de ajustare a frontierei de carbon (CBAM), stabilirea prețului emisiilor de CO2 ale anumitor bunuri importate;
• venituri dintr-un sistem revizuit de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), stabilirea prețurilor emisiilor de CO2;
• o resursă proprie bazată pe profiturile realocate ale companiilor multinaționale foarte mari (în cadrul „pilonului 1” al acordului OCDE/G20 privind impozitarea internațională a corporațiilor).

Alte venituri includ impozite și alte deduceri din remunerațiile personalului din UE, contribuții din țările din afara UE la anumite programe (de exemplu, legate de cercetare), dobânzi pentru întârzierea plăților și amenzi și alte elemente diverse.

Totodată, deoarece soldul din bugetul anului precedent este de obicei pozitiv în comparație cu estimările bugetare, de obicei există un excedent la sfârșitul anului. Această diferență pozitivă este returnată statelor membre sub formă de contribuții reduse în anul următor.

Republica Moldova

Vizavi de modul în care Republica Moldova se conectează la aceste procese, pot fi menționate două faze și mai multe dimensiuni:

1. În faza de preaderare, efortul principal va fi în jurul apropierii cadrului normativ cu cel european, ori, altfel spus, crearea unei infrastructuri legislative comparabile. Dacă în partea ce ține de taxele vamale (capitolul 29 din Negocieri) lucrurile sunt destul de avansate (dictate de hotarul cu UE și implementarea Codului vamal comunitar începând cu 2024), pe dimensiunea fiscală (capitolul 16 din Negocieri) sunt încă mulți pași de parcurs, pentru a ajunge la acea ”bază unică privind TVA” menționată anterior. Asta o să implice o serie de ajustări pe partea de excludere de facilități, excludere a unor cote reduse și introducerea TVA cota standard la unele mărfuri/servicii ce la moment nu sunt taxate, dar asta va asigura și abordările Une, prietenoase mediului de afaceri și destul de social orientate existente în Uniunea Europeană. Un efort aparte se va concentra în jurul armonizării taxelor ”verzi”, care sunt destul de puțin prezente în legislația curentă, sau într-o formulă ce necesită ajustată.

Un element important îl reprezintă fondurile structurale și nestructurale destinate țărilor candidate, a căror destinație centrală este să asigure crearea unei infrastructuri prielnice dezvoltării și creșterii economice, astfel aducând economia țării-candidate cât mai aproape de cea a țărilor membre. Fonduri structurale europene reprezintă niște contribuții importante la bugetele țărilor-membre, care, chiar dacă vin ca suport bugetar, au o destinație bine stabilită. Odată eligibile, proiectele implementate vor contribui la dezvoltarea țării, capacității economice a acesteia și, implicit, la creșterea veniturilor populației, companiilor și a celor publice (a statului) consecvent, făcându-l mai capabil să finanțeze proiecte și angajamente mai ambiționase menite să servească binelui comun.

2. La momentul aderării, Republica Moldova va avea rolul de contributor și recipient similar modului descris în prima parte.

Indiferent de faza în care se află, este important ca mecanismele financiare să fie gestionate eficient, consecvent și transparent, deoarece doar astfel se poate asigura un parcurs ”win-win” pentru toți actorii participanți.