Integrarea Europeană și Reintegrarea țării

De câteva decenii, în care Republica Moldova a oscilat între Est și Vest, cu un proces impredictibil pentru soluția finală de reglementare a conflictului transnistrean. Însă, după liberalizarea regimului de vize de către Republica Moldova cu UE, urmările pozitive au fost resimțite de cetățenii moldoveni care locuiesc în stânga Nistrului, care au beneficiat de libertatea de circulație în spațiul UE, dar și de avantajele Acordului de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, de inițiative și proiecte oferite prin fonduri UE, precum cel Măsuri de Consolidare a Încrederii pe Ambele Maluri ale Nistrului, inclusiv și de altele. Din 2014 până în prezent, cetățenii moldoveni din stânga Nistrului au fost parte a unor procese inclusive și egale pentru toți și toate, fără a fi izolați și abandonați.

Deși sunt procese distincte și cu interlocutori diferiți, aceste procese nu pot fi văzute izolat. Costurile pentru reintegrare cât și cele pentru integrare europeană sunt foarte mari și impun agende complexe și variate. Din 1992, între malurile Nistrului există discrepanțe mari și sensibile. Accentuarea lor ar putea fi intensificată în cazul în care aceste procese ce țin de reintegrarea țării nu ar fi incluse în viziunea strategică pentru avansarea Republicii în Uniunea Europeană. Altminteri, apar consecințe impredictibile, precum migrația internă, depopularea regiunii, îmbătrânirea populației, dezechilibrul economic și crearea artificială a unui „vacuum” ar influența credibilitatea stat de drept, în general.

Integrarea Europeană nu este un conclav doar pentru cei care dețin actul de guvernare, e un proces democratic, bazat pe o politică consecventă de reducere a incertitudinii, speculațiilor, ostilităților și de apropiere a beneficiarilor finali ai procesului de integrare europeană către o realitate asumată, dorită și mult așteptată. O comunicare asertivă cu cetățenii moldoveni din stânga Nistrului cu privire la avantajele și beneficiile practice ar stimula încrederea în viitorul european al Republicii Moldova.

Republica Moldova a trecut prin diferite abordări în procesul de realizare a parcursului european, de la țară care este parte a Parteneriatului Estic cu o abordare axată pe principiul „diferențierii”, pe principiul „primul venit- primul servit” la unele noi, cu sarcini complexe.

Există o interdependență între procesul de integrare europeană și procesul de reintegrare a țării. Republica Moldova nu poate negocia acquis-ul comunitar, dar poate conveni asupra perioadei de tranziție. În egală măsură, accederea Republicii Moldova în UE, implică reprezentarea intereselor țării în limitele frontierelor internaționale sale recunoscute și nu pe grupuri distincte. Acest proces implică construirea unui dialog democratic și inclusiv cu toți actorii: mediul privat, organizațiile necomerciale, asociații profesionale, pentru crearea unui spațiu european și competitiv.

Procesul de integrare europeană poate accelera procesul de reintegrare a țării. Un exemplu potrivit este transformarea misiunii de menținere a păcii într-o misiune cu mandat internațional. Pe de altă parte, procesul de reintegrare a țării, poate reduce din inechitățile sociale create de-a lungul timpului între malul drept și malul stâng al Nistrului, reobținerea încrederii a cetățenilor indeciși din stânga Nistrului despre oportunitățile oferite de comunitatea europeană în toate sferele vieții sociale.

Procesul de integrare în UE schimbă paradigma pentru soluționarea conflictului transnistrean, solicitând mai multă securitate și mai multă reziliență. Nu există un acquis comunitar ideal pentru soluționarea conflictelor și acest lucru este un aspect de viziune și strategie aplicată. Prin consecință, adaptarea sau sincronizarea la anumite etape a acestor procese de integrare europeană sau reintegrare este un subiect de abordare strategică, care să aducă transformări pozitive.

Rolul societății civile în construirea punților de legătură și diseminarea informației într-un limbaj accesibil și practic este indiscutabil.

Republica Moldova este ghidată să balanseze abordarea reintegrării țării cu cea a integrării europene. Viteza cu care se implementează agenda UE trebuie să fie replicată și în stânga Nistrului. UE a fost unul dintre observatorii activi în procesul de reglementare a conflictului transnistrean și a contribuit cu fonduri substanțiale pentru propagarea valorilor UE în regiunea transnistreană. Accesul în trafic internațional a autovehiculelor cu numere neutre, apostilarea actelor de studii în UE, fonduri pentru Programul UE de consolidarea a măsurilor de încredere, suport pe durata crizei COVID-19, DCFTA, altele sunt doar câteva din acțiunile care pot fi trecute în revistă.

Procesul de integrare politică, juridică, economică a Republicii în UE se poate transforma dintr-o aspirație în realitate, în condițiile în care soluționarea conflictului transnistrean nu este neglijat și se mișcă într-o direcție cuprinzătoare cu agenda UE, cu elaborarea cartografiei oportunităților și beneficiilor, bazată pe o comunicare strategică și diseminată, explicată și promovată pentru cetățenii moldoveni din regiunea transnistreană. Completarea procesului de integrare europeană și cel de reintegrare ar accelera procesul de rezolvare a diferendului și asigurarea unei securități mai mare la nivel național, regional și internațional.